- scărmăna
- SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. tranz. 1. A smulge şi a răsfira (cu mâna sau cu maşini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăţa de impurităţi şi a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2. fig. (fam.) A bate sau a certa pe cineva. – et. nec.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCĂRMĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. v. pieptăna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCĂRMĂNÁ vb. v. analiza, atinge, bate, cerceta, examina, investiga, jumuli, lovi, părui, studia, urmări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescărmăná vb., ind. prez. 1 sg. scármăn, 3 sg. şi pl. scármănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scármeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCĂRMĂNÁ scármăn tranz. 1) (lână sau alte materiale fibroase) A răsfira cu mâna sau cu maşina, înfoind (pentru a curăţa de impurităţi şi pentru a înlesni torsul); a dărăci. 2) (pene) A preface în puf, rupând fulgii de pe cotor. 3) fig. pop. (persoane) A bate tare; a pieptăna; a chelfăni; a peni; a scărpina; a ţesăla. /<lat. excarminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SCĂRMĂNÁ mă scármăn intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. excarminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscărmăná (-ármăn, -át), vb. – 1. A smulge şi a răsfira lîna sau alte materiale. – 2. A carda, a dărăci. – 3. A scutura, a zgîlţîi. – 4. A cerceta, a examina, a nota. – var. rară càrmăna. Mr. scarmin, scărminare, megl. rascarmin, ras-cărminari. lat. escarmĭnāre (Puşcariu 1544; Candrea-Dens., 265; REW 2958), cf. sp. escarmenar, calabr. scarminare, Capodistria me scremeneo "îmi smug părul". – Der. scărmănător, s.m. (dărăcitor); scărmănătoare, s.f. (dărăcitoare); scărmănătură, s.f. (darac; dărăcit; pedeapsă); scărmăneală, s.f. (bătaie, chelfăneală).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.