scârbos

scârbos
SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboşi, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greaţă, repulsie, silă; dezgustător, respingător, greţos. 2. Care inspiră dispreţ; josnic, detestabil. ♦ expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuinţa vorbe urâte, triviale. 3. (fam.; despre oameni) Care se îngreţoşează uşor, căruia i se face uşor greaţă. 4. (fam.; despre oameni) Greu de mulţumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Scârbos ≠ ademenitor, atrăgător, ispititor, seducător, tentant
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SCÂRBÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. antipatic. 3. greţos, (rar) parşiv. (Om scârbos în comportări.) 4. v. oribil. 5. dezgustător, infect, oribil, respin-gător. (Ce caracter scârbos!) 6. greţos, (reg.) silos. (Lucruri scârbosoase.) 7. dezgustător, infect, respingă-tor, spurcat, (pop.) scârnav. (scârbosoasă treabă!) 8. v. neplăcut. 9. v. obscen.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scârbós adj. m., pl. scârbóşi; f. sg. scârboásă, pl. scârboáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂRB//ÓS scârbosoásă (scârbosóşi, scârbosoáse) şi substantival 1) Care provoacă scârbă; dezgustător; greţos. 2) Care inspiră un sentiment puternic de scârbă. ♢ (A fi) scârbos la gură (sau a avea gura scârbosoasă) a folosi cuvinte indecente. 3) Care poate fi satisfăcut cu multă greutate. /scârbă + suf. scârbosos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dezgustător — DEZGUSTĂTÓR, OÁRE, dezgustători, oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant… …   Dicționar Român

  • scârboşenie — SCÂRBOŞÉNIE, scârboşenii, s.f. Însuşirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, fiinţă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂRBOŞÉNIE s. 1. (pop. şi fam.)… …   Dicționar Român

  • greţos — GREŢÓS, OÁSĂ, greţoşi, oase, adj. 1. Care provoacă greaţă; scârbos, dezgustător. 2. (Rar) Căruia i se face uşor greaţă. – Greaţă + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GREŢÓS adj. 1. v. neplăcut. 2. v. dezgustător. 3. v. scâ …   Dicționar Român

  • repugnant — REPUGNÁNT, Ă, repugnanţi, te, adj. (livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Repugnant ≠ ademenitor, seducător, tentant Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • spurcat — SPURCÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (reg.; concr.) Excremente. – v. spurca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPURCAT2 Ă, spurcaţi, te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ♢ …   Dicționar Român

  • borât — BORẤT, Ă, borâţi, te, adj. (fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – v. borî. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BORÂT adj. v. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scârbos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • hidos — HIDÓS, OÁSĂ, hidoşi, oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hidos ≠ chipeş, frumos, mândru Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • mârşav — MẤRŞAV, Ă, mârşavi, e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (reg.) Scârbos, dezgustător. [acc. şi: mârşáv] – Din sl. mrŭšavŭ. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98  Mârşav ≠ onest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • oribil — ORÍBIL, Ă, oribili, e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Oribil ≠ frumos Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • pestilenţial — PESTILENŢIÁL, Ă, pestilenţiali, e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care răspândeşte o boală molipsitoare (ca pesta); contagios. Boală pestilenţială. 2. fig. (Despre mirosuri) Urât, infect, scârbos, nesuferit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”