- oribil
- ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Oribil ≠ frumosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet oribil.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter oribil!; oribil treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă oribil.) 6. v. groaznic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORÍBIL oribilă (oribili, oribile) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă oribilă. Strigăt oribil. /<fr. horrible, lat. horribilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.