oribil

oribil
ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Oribil ≠ frumos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet oribil.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter oribil!; oribil treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă oribil.) 6. v. groaznic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORÍBIL oribilă (oribili, oribile) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă oribilă. Strigăt oribil. /<fr. horrible, lat. horribilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • oríbil — adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilã, pl. oríbile …   Romanian orthography

  • dezgustător — DEZGUSTĂTÓR, OÁRE, dezgustători, oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant… …   Dicționar Român

  • infect — INFÉCT, Ă, infecţi, te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni şi manifestările lor) …   Dicționar Român

  • abominabil — abominábil, ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABOMINÁBIL, Ă, abominabili, e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. –… …   Dicționar Român

  • execrabil — EXECRÁBIL, Ă, execrabili, e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. [pr.: eg ze ] – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  EXECRÁBIL adj. detestabil. (Un joc execrabil al actorilor.) Trimis de …   Dicționar Român

  • groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… …   Dicționar Român

  • imund — IMÚND, Ă, imunzi, de, adj. (livr.; adesea fig.) Foarte murdar; dezgustător la înfăţişare. – Din fr. immonde, lat. immundus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMÚND adj. v. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător,… …   Dicționar Român

  • infam — INFÁM, Ă, infami, e, adj. (Adesea substantivat) Care merită dispreţul societăţii, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârşav. ♦ fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Infam ≠… …   Dicționar Român

  • monstruos — MONSTRUÓS, OÁSĂ, monstruoşi, oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieşit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ fig. Îngrozitor, rău, denaturat.… …   Dicționar Român

  • sinistru — SINÍSTRU, Ă, siniştri, stre, adj., s.n. I. adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. s.n. Dezastru care aduce după sine mari… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”