- scândură
- SCẤNDURĂ, scânduri, s.f. Piesă de lemn cu secţiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obţinută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac şi întrebuinţată la lucrări de construcţii şi de tâmplărie. ♢ expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, duşumea. – lat. scandula.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCÂNDURĂ s. 1. (pop.) blană, dulap, (Transilv. şi Mold.) scoarţă. (Străzi podite cu scândură.) 2. (mai ales la pl.) v. duşumea. 3. (tehn.) (reg.) coadă, pat. (scândură la ragila de pieptănat fuioarele.) 4. (tehn.) v. spetează.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCÂNDURĂ s. v. coşciug, planşetă, sicriu, şindrilă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescândură s. f., g.-d. art. scândurii; pl. scânduriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÂNDUR//Ă scândurăi f. Bucată de lemn cu suprafaţa plană, obţinută prin tăierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosită în lucrări de construcţie, tâmplărie etc. ♢ (A fi sau a rămâne) ca scândurăa a fi foarte slab. A-i suna cuiva scândurăa a muri. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândurăa) a sărăci pe cineva. [G.-D. scândurii] /<lat. scandulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscîndúră (-ri), s.f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obţinută prin tăierea longitudinală a buştenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. lat. scandŭla (Puşcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s.f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s.f. (scîndură mică; piedică la războiul de ţesut); scîndurărie, s.f. (scînduri multe; depozit de scînduri).Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.