- dulap
- DULÁP, (1, 3) dulapuri, s.n., (2) dulapi, s.m. 1. s.n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărţi etc. 2. s.m. Scândură lată şi groasă. 3. s.n. (pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DULÁP s. 1. v. şifonier. 2. v. scrânciob.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDULÁP s. v. scândură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeduláp (scândură) s. m., pl. dulápiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficduláp (mobilă) s. n., pl. dulápuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDULÁP dulapuri n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărţi, vase etc.). /<turc. dolapTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXduláp, dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.Trimis de blaurb, 04.05.2006. Sursa: DARduláp (-puri), s.n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Şifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se roteşte în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. tc. (per.) dolab (Şeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se foloseşte pl. m. dulapi. – Der. dulăpaş, s.n. (scrin); dulăpar, s.m. (persoană care învîrteşte scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.Trimis de blaurb, 16.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.