- almar
- ALMÁR, almare, s.n. (reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.Trimis de ana_zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX '98almár s. n., pl. almáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficalmár (almáre), s.n. – Dulap. – var. almariu, armar(iu). Istr. armor. lat. armarium, poate direct în var. (Puşcariu 66; REW 625; DAR); cf. vegl. armar, it. armadio, v. fr. almaire, armaire (› fr. armoire). Din lat. s-a transmis aproape tuturor limbilor europene, cf. germ. Almer, ngr. ἀρμάρι, alb. armar (probabil din it.), cr. ormar, orman (de unde, în Banat, orman "dulap"), mag. almáriom, ceh. (j)almara, pol. almarya. În rom., în forma almar, provine probabil din slov. almara (cf. Berneker 30) sau din mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Gáldi, Dict., 102). A fost întărit în parte de contactul cu fr. armoire › rom. armuar. Cu formele sale anterioare este pop. numai în Trans. şi Banat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.