Dicționar Român. 2013.
stupitură — STUPITÚRĂ, stupitúri, s.f. (reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STUPITÚRĂ s. v. scuipătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime stupitúră s. f., g. d … Dicționar Român
apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… … Dicționar Român
bale — BÁLE s.f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ♢ expr. (fam.) A i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peştilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – cf. lat. *baba … Dicționar Român
salivă — SALÍVĂ s.f. Lichid apos şi puţin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care serveşte la formarea şi la înghiţirea bolului alimentar, umezeşte şi spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat.… … Dicționar Român
scuipa — SCUIPÁ, scúip, vb. I. 1. intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mişcare specifică a buzelor şi a limbii. ♦ tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de … Dicționar Român
scuipat — SCUIPÁT, (1) s.n., (2) scuipaţi, s.m. 1. s.n. Faptul de a scuipa. 2. s.m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – v. scuipa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUIPÁT s. 1. expectoraţie, flegmă, spută. 2. sa livă,… … Dicționar Român
scuipici — scuipíci s.n. (reg.) 1. salivă, scuipătură, stupit; expectoraţie, flegmă, spută. 2. clei, lipici. 3. (în compuse) scuipiciul cucului = lichid lăptos, caustic şi otrăvitor, conţinut de planta alior. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
spută — SPÚTĂ, spute, s.f. (livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo. Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 SPÚTĂ s. 1. expectoraţie, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) apă, (pop.) stupit.… … Dicționar Român
stupit — STUPÍT, stupíturi, s.n. (reg.) Scuipat. ♢ Compus: stupitul cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – v. stupi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
