scuipat

scuipat
SCUIPÁT, (1) s.n., (2) scuipaţi, s.m. 1. s.n. Faptul de a scuipa. 2. s.m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – v. scuipa.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCUIPÁT s. 1. expectoraţie, flegmă, spută. 2. sa-livă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SCUIPATUL-CÚCULUI s. v. stupitul-cucului.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

SCUIPATUL-DRÁCULUI s. v. coţofană.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

scuipát (rezultatul) s. m., pl. scuipáţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

scuipát (acţiunea) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCUIPÁ//T scuipatţi m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • flegmă — FLÉGMĂ, flegme, s.f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părţi ale aparatului respirator şi eliminată prin tuse sau vomă; expectoraţie. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferenţă, răceală. – Din… …   Dicționar Român

  • stupit — STUPÍT, stupíturi, s.n. (reg.) Scuipat. ♢ Compus: stupitul cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – v. stupi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • scuipa — SCUIPÁ, scúip, vb. I. 1. intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mişcare specifică a buzelor şi a limbii. ♦ tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de …   Dicționar Român

  • scuipătură — SCUIPĂTÚRĂ, scuipături, s.f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCUIPĂTÚRĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) stupitură. 2. salivă, scuipat, spută, (rar) apă, (pop.) stupit. Trimis de… …   Dicționar Român

  • spută — SPÚTĂ, spute, s.f. (livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo. Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SPÚTĂ s. 1. expectoraţie, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) apă, (pop.) stupit.… …   Dicționar Român

  • apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… …   Dicționar Român

  • expectoraţie — EXPECTORÁŢIE, expectoraţii, s.f. 1. Secreţie a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration. Trimis …   Dicționar Român

  • hemoptizie — HEMOPTIZÍE, hemoptizii, s.f. Eliminare de sânge prin tuse, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii, mai ales în cazurile de tuberculoză pulmonară. – Din fr. hémoptysie. Trimis de gall, 18.04.2009. Sursa: DEX 98  HEMOPTIZÍE s. (med.)… …   Dicționar Român

  • pliuhă — pliúhă s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioară; pliuhău, pliuhniţă, pliuşcă. 2. căţea; haită (de câini). 3. (deprec.) femeie de moravuri uşoare. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR  pliúhă ( he), s.f. – (Trans.) Scuipat. Rut. pljuvati… …   Dicționar Român

  • ptiu — interj. Cuvânt care exprimă dezgust, dispreţ sau mirare, surprindere etc. Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRC  PTÍU interj. (pop.) Cuvânt care sugerează acţiunea de a scuipa şi care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare în faţa unui lucru… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”