- flegmă
- FLÉGMĂ, flegme, s.f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părţi ale aparatului respirator şi eliminată prin tuse sau vomă; expectoraţie. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferenţă, răceală. – Din fr. flegme.Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98FLÉGMĂ s. 1. v. scuipat. 2. v. calm. 3. v. nepăsare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeflégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégmeTrimis de siveco, 28.05.2007. Sursa: Dicţionar ortograficFLÉGMĂ1 f. Caracter calm; spirit lipsit de emotivitate. /<fr. flegmeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLÉGM//Ă2 flegmăe f. Secreţie vâscoasă a căilor respiratorii eliminată prin tuse; expectoraţie; spută. /<fr. flegmeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) Nepăsare, indiferenţă totală faţă de emoţii; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLÉGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferenţă totală faţă de emoţii; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNflégmă (flégme), s.f. – 1. Mucozitate, expectoraţie. – 2. (arg.) Palmă, lovitură. gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s.n., din fr. flegmon.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.