entorsă — ENTÓRSĂ, entorse, s.f. Leziune traumatică a unei articulaţii provocată de executarea bruscă a unei mişcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. Trimis de… … Dicționar Român
luxaţie — LUXÁŢIE, luxaţii, s.f. Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… … Dicționar Român
proclinteală — PROCLINTEÁLĂ s. v. deplasare, dezarticu lare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrânti tură, sucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
proclintire — PROCLINTÍRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răsucire — RĂSUCÍRE, răsuciri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) răsuci şi rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafaţa lor să devină elicoidală. 3. (bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a … Dicționar Român
scrântire — SCRÂNTÍRE, scrântiri, s.f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – v. scrânti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCRÂNTÍRE s. v. luxaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scrântíre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
scrântitură — SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s.f. Deplasare a unui os din articulaţia lui; luxaţie, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCRÂNTITÚRĂ s. 1. v. luxaţie. 2. v. entorsă. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sminteală — SMINTEÁLĂ, sminteli, s.f. 1. Tulburare a minţii, scrânteală, nebunie; p. ext. greşeală, abatere. 2. (înv. şi pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♢ loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreşit. ♢ expr. A da (pe cineva) de… … Dicționar Român
smintitură — smintitúră, smintitúri, s.f. (înv.) sminteală, nebunie, scrânteală. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
