- răsucire
- RĂSUCÍRE, răsuciri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) răsuci şi rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafaţa lor să devină elicoidală. 3. (bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului şi a pătlăgelelor roşii, manifestată prin îngălbenirea şi răsucirea frunzelor şi oprirea din dezvoltare a plantelor. – v. răsuci.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂSUCÍRE s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsu-cit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (răsucire unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mişcări de răsucire a corpului.) 3. v. încolăcire. 4. în-toarcere, întors, învârtire, rotire, sucire. (răsucire unui buton, a unui contact.) 5. v. rotaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂSUCÍRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, lu-xaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăsucíre s.f., g.-d. art. răsucírii; pl. răsucíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂSUCÍR//E răsucirei f. 1) v. A RĂSUCI şi A SE RĂSUCI. 2): răsucireea frunzelor boală a unor plante (cartofi, tutun etc.) care se manifestă prin îngălbenirea şi încovoierea frunzelor. /v. a (se) răsuciTrimis de siveco, 13.11.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.