sučirenti — intr. pradėti čiulbėti, čirenti: Vyturėlis sučirẽno Gs. čirenti; atčirenti; pačirenti; sučirenti … Dictionary of the Lithuanian Language
sučirėti — sučirėti, sùčira, ėjo intr. pradėjo čirėti, sučirenti: Jau vyturys sučirėjo Nm. čirėti; sučirėti … Dictionary of the Lithuanian Language
răsucire — RĂSUCÍRE, răsuciri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) răsuci şi rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafaţa lor să devină elicoidală. 3. (bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a … Dicționar Român
castrare — CASTRÁRE, castrări, s.f. Acţiunea de a castra; castraţie; emasculaţie, eviraţie, jugănire. ♢ Castrare radiologică = suprimare funcţională a glandelor sexuale cu ajutorul razelor X. ♢ Castrarea plantelor = înlăturare a staminelor, a inflorescenţei … Dicționar Român
luxaţie — LUXÁŢIE, luxaţii, s.f. Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
proclinteală — PROCLINTEÁLĂ s. v. deplasare, dezarticu lare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrânti tură, sucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
proclintire — PROCLINTÍRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… … Dicționar Român
sucit — SUCÍT1 s.n. Sucire. – v. suci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUCÍT2, Ă, suciţi, te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuşi sau în jurul a ceva printr o mişcare continuă şi în acelaşi sens. ♢ expr. Că i sucită, că nvârtită, se… … Dicționar Român
sucitor — SUCITÓR, sucitoare, s.n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde şi se subţiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiţei, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de ţesut etc., care, prin învârtire, slăbeşte sau… … Dicționar Român
