- scorţos
- SCORŢÓS, -OÁSĂ, scorţoşi, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de supleţe, ţeapăn, tare, rigid; a cărui suprafaţă prezintă asperităţi, care este aspru la pipăit ca o scoarţă (1). ♦ fig. (Despre oameni şi manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă şi aspră, cu scoarţă. ♢ Pepene scorţos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorţoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroşat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre faţă, mâini etc.) cu pielea îngroşată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarţă + suf. -os.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SCORŢÓS adj. 1. v. aspru. 2. (reg.) scorţoros. (Trunchi, copac scorţos.) 3. (reg.) scorţoşat. (Mână, piele scorţosoasă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCORŢÓS adj. v. rigid.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescorţós adj. m., pl. scorţóşi; f. sg. scorţoásă, pl. scorţoáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCORŢ//ÓS scorţosoásă (scorţosóşi, scorţosoáse) 1) Care are aspect de scoarţă; asemănător cu scoarţa. Pânză scorţosoasă. Piele scorţosoasă. 2) Care are scoarţă groasă. Arbore scorţos. /scoarţă + suf. scorţososTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.