răzui

răzui
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. tranz. 1. A îndepărta un strat subţire de pe suprafaţa unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obţine un material mărunţit. – Rade + suf. -ui.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A răzui pipa spre a o curăţa.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RĂZU//Í răzuiiésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, caşcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. răzuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • racla — RACLÁ, raclez, vb. I. tranz. A răzui. ♦ spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. Trimis de nicksson, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RACLÁ vb. v. chiureta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  RACLÁ …   Dicționar Român

  • rade — RÁDE, rad, vb. III. 1. tranz. şi refl. A( şi) tăia cu briciul sau cu maşina de ras părul, barba sau mustăţile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ♢ Exp. (tranz.; fam.; ir (ironic).) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (fam.) Să… …   Dicționar Român

  • raz — RAZ, razuri, s.n. 1. Rangă. 2. Unealtă formată dintr o bară rotundă şi scurtă de oţel, cu tăiş lăţit şi ascuţit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. – Din scr. raz. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RAZ s. v. răzuitor.… …   Dicționar Român

  • răzuitură — RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s.f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămăşiţe căzute în urma răzuirii. [pr.: zu i ] – Răzui + suf. tură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  răzuitúră s. f. (sil. zu i ), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • răzălui — RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A răzui. – Din răzălău. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZĂLUÍ vb. v. rade, răzui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  răzăluí vb …   Dicționar Român

  • decapa — DECAPÁ, decapez, vb. I. tranz. 1. A curăţa de acizi sau de grăsimi o suprafaţă metalică în vederea operaţiilor ulterioare. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subţire de la suprafaţă. 3. A trata pieile sau… …   Dicționar Român

  • gripcă — GRÍPCĂ, gripci, s.f. Unealtă care serveşte la curăţarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRÍPCĂ s. (tehn.) răzuş, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniţă. (gripcă pentru tâmplari,… …   Dicționar Român

  • râcâi — RÂCÂÍ, rấcâi, vb. IV. tranz. (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ♢ expr. A( l) râcâi (pe cineva) la inimă = a l chinui pe… …   Dicționar Român

  • răzuire — RĂZUÍRE, răzuiri, s.f. Acţiunea de a răzui şi rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – v. răzui. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZUÍRE s. 1. răzuială. 2. v. şeveruire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • răzuitor — RĂZUITÓR, OÁRE, (1) răzuitoare, s.n. (2, 3) răzuitori, s.f. 1. s.n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. s.f. Răzătoare. 3. s.f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăţa). ♦ Maşină cu care se …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”