răutate

răutate
RĂUTÁTE, (2, 3) răutăţi, s.f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ♢ loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, maliţios. 2. (pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [pr.: -ră-u-] – Rău + suf. -ătate..
Trimis de RACAI, 27.07.2007. Sursa: DEX '98

Răutate ≠ blândeţe, bunătate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RĂUTÁTE s. 1. (livr.) maliţie, maliţiozitate, (înv. şi reg.) răime, răinţă, (reg.) zăcăşeală, zăcăşie, (înv.) răire, (fig.) fiere, venin. (răutate unei persoane; vorbă plină de răutate.) 2. asprime, barbarie, brutali-tate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) câinie, câinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crâncenie, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (răutate purtării cuiva.)
Trimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: Sinonime

RĂUTÁTE s. v. belea, bucluc, cusur, dandana, defect, deficienţă, epilepsie, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, păcat, pocinog, rău, scădere, slăbiciune, supărare, viciu.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime

răutáte s. f. (sil. ră-u-), g.-d. art. răutăţii; pl. răutăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂUT//ÁTE răutateăţi f. 1) Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora. ♢ Cu răutate în mod răuvoitor; cu duşmănie. 2) Acţiune prin care se face cuiva un rău; faptă rea. Vorbe pline de răutate. ♢ Capul răutateăţilor persoană care plănuieşte şi face fapte rele. 3) fig. Persoană care produce altora neplăceri; om rău. 4) la pl. Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [G.-D. răutăţii; Sil. ră-u-] /rău + suf. răutatetate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • răutăcios — RĂUTĂCIÓS, OÁSĂ, răutăcioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăţi. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate …   Dicționar Român

  • maliţie — MALÍŢIE, maliţii, s.f. (livr.) Înclinarea de a fi maliţios; răutate, maliţiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [var.: maliţiúne s.f.] – Din fr. malice, lat. malitia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Maliţie ≠ mărinimie… …   Dicționar Român

  • critica — CRITICÁ, crític, vb. I. tranz. A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A …   Dicționar Român

  • maliţiozitate — MALIŢIOZITÁTE, maliţiozităţi, s.f. (livr.) Maliţie. [pr.: ti o ] – Maliţios + suf. itate. cf. it. m a l i z i o s i t á. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MALIŢIOZITÁTE s. v. răutate …   Dicționar Român

  • reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …   Dicționar Român

  • înrăutăţi — ÎNRĂUTĂŢÍ, înrăutăţesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [pr.: ră u ] – În + răutate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) înrăutăţi ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi, a (se) remedia Trimis de… …   Dicționar Român

  • comenta — COMENTÁ, comentez, vb. I. tranz. 1. A face observaţii asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri. 2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. – Din fr. commenter, lat …   Dicționar Român

  • câinie — CÂINÍE s.f. Atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime; câinoşenie. – Câine + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂINÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, ne omenie, răutate,… …   Dicționar Român

  • diabolic — DIABÓLIC, Ă, diabolici, ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [pr.: di a ] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • perfid — PERFÍD, Ă, perfizi, de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”