rãstãlmãcí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rãstãlmãcésc, imperf. 3 sg. rãstãlmãceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãstãlmãceáscã … Romanian orthography
denatura — DENATURÁ, denaturez, vb. I. tranz. 1. A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a l face impropriu scopurilor… … Dicționar Român
răstălmăcire — RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s.f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – v. răstălmăci. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSTĂLMĂCÍRE s. v. denaturare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răstălmăcíre s … Dicționar Român
sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… … Dicționar Român
izvrăti — izvrătí, izvrătésc, vb. IV (înv.) a întoarce, a răsturna, a răstălmăci, a schimba înţelesul. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR izvrătí ( tésc, ít), vb. – A tergiversa, a interpreta în felul său. sl. izvratiti (DAR), cf. răsvrăti. sec.… … Dicționar Român
retălmăci — RETĂLMĂCÍ, retălmăcésc, vb. IV. tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Re1 + tălmăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 retălmăcí vb. tălmăci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
răs — (Înaintea vocalelor şi a consoanelor sonore, în forma răz ) Element de compunere care: 1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăştiere, o repetare sau o intensificare a acţiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la… … Dicționar Român
răstălmăcit — RĂSTĂLMĂCÍT, Ă, răstălmăciţi, te, adj. (Despre idei, cuvinte, texte) Explicat, interpretat în mod fals, tendenţios; denaturat. – v. răstălmăci. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSTĂLMĂCÍT adj. v. denaturat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
silui — SILUÍ, siluiesc, vb. IV. tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forţă faţă de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. –… … Dicționar Român
strâmba — STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziţie strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. tranz. A face să devieze de la poziţia normală, a apleca într o parte. ♢ expr. (fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci… … Dicționar Român
