reflexie — REFLÉXIE, reflexii, s.f. 1. Fenomen de reîntoarcere parţială a luminii, a sunetului, a radiaţiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafaţă de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecţie (1). [var.: reflexiúne s.f.] –… … Dicționar Român
paliu — PALÍU, IE, palii, adj. (reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; şchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Saşiu. – et. nec. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PALÍU adj. v.… … Dicționar Român
bercluire — BERCLUÍRE, bercluiri, s.f. Bordurare, operaţie de răsfrângere a marginilor unui obiect; flanşare. Trimis de cmgmarian, 13.09.2007. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
bordura — BORDURÁ, bordurez, vb. I. tranz. A face operaţia de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere şi întindere. – Din bordură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. şi … Dicționar Român
bordurare — BORDURÁRE, bordurări, s.f. Acţiunea de a bordura şi rezultatul ei. – v. bordura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 borduráre s. f., g. d. art. bordurării; pl. bordurări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
manta — MANTÁ, mantale, s.f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ♢ expr. Manta de vreme rea = om pe care nu l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A şi întoarce… … Dicționar Român
oglindire — OGLINDÍRE, oglindiri, s.f. Acţiunea de a (se) oglindi şi rezultatul ei; reflectare. – v. oglindi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OGLINDÍRE s. 1. proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (oglindire în apă a… … Dicționar Român
reflectare — REFLECTÁRE, reflectări, s.f. Acţiunea de a (se) reflecta şi rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist dialectice, care se referă la esenţa raportului dintre subiect şi obiect, dintre conştiinţă şi lumea exterioară. – v. reflecta.… … Dicționar Român
refracţie — REFRÁCŢIE, refracţii, s.f. (fiz.) Fenomen de abatere a direcţiei de propagare a unei unde, a unei radiaţii sau a unui corpuscul, când aceştia întâlnesc suprafaţa de separaţie a două medii diferite. ♢ Indice de refracţie = număr care… … Dicționar Român