refracţie

refracţie
REFRÁCŢIE, refracţii, s.f. (fiz.) Fenomen de abatere a direcţiei de propagare a unei unde, a unei radiaţii sau a unui corpuscul, când aceştia întâlnesc suprafaţa de separaţie a două medii diferite. ♢ Indice de refracţie = număr care caracterizează fenomenul de refracţie a unei radiaţii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiaţii sau a acelor unde în mediul din care provin şi viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracţie astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcţia rectilinie, datorită refracţiei sale în atmosfera terestră. [var.: refracţiúne s.f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REFRÁCŢIE s. (fiz.) răsfrângere. (refracţie luminii prin-tr-un diamant.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

refrácţie s. f. (sil. -frac-ţi-e), art. refrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. refrácţiei; pl. refrácţii, art. refrácţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFRÁCŢI//E refracţiei f. fiz. Fenomen de schim-bare a direcţiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeţei de separare a două medii. [G.-D. refracţiei] /<fr. réfrac-tion, lat. refractio, refracţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFRÁCŢIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densităţi) diferite. ♦ Indice de refracţie = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiaţii electromagnetice în vid şi viteza ei în mediul respectiv din care provine. [gen. -iei, var. refracţiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN

REFRÁCŢIE s. f. deviere a unui fascicul de radiaţii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densităţi) diferite. o refracţie astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcţia rectilinie, datorită refracţiei sale în atmosfera terestră; indice de refracţie = număr, câtul dintre viteza unei radiaţii electromagnetice în vid şi viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • refrácţie — s. f. (sil. frac ţi e), art. refrácţia (sil. ţi a), g. d. art. refrácţiei; pl. refrácţii, art. refrácţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • refractometrie — REFRACTOMETRÍE s.f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracţie ai substanţelor şi pentru studierea altor proprietăţi legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • refractor — REFRACTÓR, refractoare, s.n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcţia fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracţie. 3. (astron.) Telescop în care imaginea se… …   Dicționar Român

  • ametropie — AMETROPÍE s.f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracţie în mediile transparente ale ochiului. – Din fr. amétropie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ametropíe s. f. (sil. tro ), art. ametropía, g. d. ametropíi, art.… …   Dicționar Român

  • birefringenţă — BIREFRINGÉNŢĂ, birefringenţe, s.f. Dublarea prin refracţie a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însuşirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • dioptru — DIÓPTRU, dioptre, s.n. (fiz.) 1. Suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat. [pr.: di op ] – Din fr. dioptre. Trimis de… …   Dicționar Român

  • fotoelasticitate — FOTOELASTICITÁTE s.f. (fiz.) Proprietate a unor materiale transparente de a şi modifica indicele de refracţie sub acţiunea deformaţiilor elastice. – Din fr. photoélasticité. Trimis de zaraza joe, 08.01.2004. Sursa: DEX 98  fotoelasticitáte s. f …   Dicționar Român

  • indice — ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s.m., (5) indice, s.n. 1. s.m. Număr, literă sau simbol literal aşezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) faţă de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înţelesul. ♦ Cifră din planul… …   Dicționar Român

  • refractiv — refractív adj. m., pl. refractívi; f. sg. refractívă, pl. refractíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  REFRACTÍV, Ă adj. 1. care produce refracţie; referitor la refracţie; refractant. 2. care îşi schimbă brusc direcţia.… …   Dicționar Român

  • refractometru — REFRACTOMÉTRU, refractometre, s.n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracţie al substanţelor. – Din fr. réfractomètre. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  refractométru s. n. (sil. frac , tru), art. refractométrul;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”