rãpciugós — adj. m., pl. rãpciugóşi; f. sg. rãpciugoásã, pl. rãpciugoáse … Romanian orthography
morvos — MORVÓS, OÁSĂ, morvoşi, oase, adj. Bolnav de morvă; răpciugos. – Din fr. morveux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORVÓS adj. (med. VET.) răpciugos. (Cal morvos.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime morvós adj … Dicționar Român
hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mârşav — MẤRŞAV, Ă, mârşavi, e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (reg.) Scârbos, dezgustător. [acc. şi: mârşáv] – Din sl. mrŭšavŭ. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 Mârşav ≠ onest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
ogârjit — OGÂRJÍT, Ă, ogârjiţi, te, adj. (reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – v. ogârji. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OGÂRJÍT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat … Dicționar Român
pogârjit — POGÂRJÍT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pogârjít, pogârjítă, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (adj.; despre… … Dicționar Român
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
răpciugă — RĂPCIÚGĂ s.f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulceraţii pe mucoasa nazală, respiraţie grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – et. nec. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPCIÚGĂ … Dicționar Român
sec — SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă… … Dicționar Român
secăţiu — SECĂŢÍU adj. v. arid, costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sec, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
