- răblăgi
- RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
răblăgi
Look at other dictionaries:
rablagi — RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. refl. (fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu… … Dicționar Român
ramoli — RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. refl. A şi pierde (din cauza bătrâneţii) acuitatea, integritatea facultăţilor intelectuale şi fizice. – Din fr. ramollir. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 A (se) ramoli ≠ a (se) fortifica Trimis de… … Dicționar Român
hârbui — HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRBUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza. Trimis de… … Dicționar Român
boşorogi — BOŞOROGÍ, boşorogesc, vb. IV. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ fig. A se ramoli (de bătrâneţe). – Din boşorog. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOŞOROGÍ vb. (med.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S a boşorogi, adică s a… … Dicționar Român
deteriora — DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuinţare îndelungată, în urma unui accident etc.). [pr.: ri o ] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
hleab — HLEAB, hleaburi, s.n. (reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – cf. ucr. c h l j a b a t y a se clătina, a fi hodorogit . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hleab s. n., pl. hleáburi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
hrentui — HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăştia, a se risipi. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HRENTUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
rablagit — RABLAGÍT, Ă, rablagiţi, te, adj. (fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre fiinţe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [var.: răblăgít, ă, adj.] – v. rablagi. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RABLAGÍT … Dicționar Român
rablagiu — RABLAGÍU, ÍE, rablagii, s.m. şi f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. agiu. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rablagíu adj. m., s. m. (sil. bla ), f. rablagíe; pl … Dicționar Român
rablă — RÁBLĂ, rable, s.f. (fam. şi depr (depreciativ).) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – cf. bg. h r ă b l a ceva care este spart, rupt, care are… … Dicționar Român
