rablagiu

rablagiu: RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s.m. şi f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

rablagíu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagíe; pl. m. şi f. rablagíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RABLAGÍ//U rablagiue (rablagiui) m. şi f. rar Persoană care şi-a pierdut vigoarea fizică şi intelectuală (din cauza bătrâneţii). /rablă + suf. rablagiuagiu

Trimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

rablagi — RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. refl. (fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu… … Dicționar Român
rablă — RÁBLĂ, rable, s.f. (fam. şi depr (depreciativ).) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – cf. bg. h r ă b l a ceva care este spart, rupt, care are… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias