rablagi

rablagi
RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. refl. (fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a-şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rablageáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE RABLAG//Í mă rablagiésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea fizică şi/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu
Trimis de siveco, 26.01.2005. Sursa: NODEX

RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. refl. rablagi (rablagi; după Graur, prin încrucişare între rablă şi damblagi)
Trimis de tavi, 29.10.2004. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • răblăgi — RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • ramoli — RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. refl. A şi pierde (din cauza bătrâneţii) acuitatea, integritatea facultăţilor intelectuale şi fizice. – Din fr. ramollir. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  A (se) ramoli ≠ a (se) fortifica Trimis de… …   Dicționar Român

  • hârbui — HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRBUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza. Trimis de… …   Dicționar Român

  • boşorogi — BOŞOROGÍ, boşorogesc, vb. IV. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ fig. A se ramoli (de bătrâneţe). – Din boşorog. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOŞOROGÍ vb. (med.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S a boşorogi, adică s a… …   Dicționar Român

  • deteriora — DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuinţare îndelungată, în urma unui accident etc.). [pr.: ri o ] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • hleab — HLEAB, hleaburi, s.n. (reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – cf. ucr. c h l j a b a t y a se clătina, a fi hodorogit . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hleab s. n., pl. hleáburi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • hrentui — HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăştia, a se risipi. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HRENTUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • rablagit — RABLAGÍT, Ă, rablagiţi, te, adj. (fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre fiinţe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [var.: răblăgít, ă, adj.] – v. rablagi. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RABLAGÍT …   Dicționar Român

  • rablagiu — RABLAGÍU, ÍE, rablagii, s.m. şi f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. agiu. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rablagíu adj. m., s. m. (sil. bla ), f. rablagíe; pl …   Dicționar Român

  • rablă — RÁBLĂ, rable, s.f. (fam. şi depr (depreciativ).) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – cf. bg. h r ă b l a ceva care este spart, rupt, care are… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”