- rândunică
- RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s.f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă şi negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = peşte marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, aşezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] (rândunea) + suf. -ică.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98POALA-RÂNDUNÍCII s. v. rochiţa-rândunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICADÓMNULUI s. v. codobatură, prundar, prundaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNÍCĂ s. (ornit.; Hirundo rustica) rândunea, (reg.) rânduniţă, (înv.) rândunelă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÂNDUNÍCĂ s. v. lăstun, maia, străgălie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICĂ-DE-TÚRN s. v. drepnea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICĂ-DE-ZÍDURI s. v. drepnea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimepoála-rândunícii s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrândunícă s. f., g.-d. art. rândunícii; pl. rânduníciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrochíţa-rândunícii s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÂNDUNÍ//CĂ rândunicăci f. 1) Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc scurt, cu aripi lungi şi cu coadă bifurcată, având penajul negru-albastru pe spate şi alb pe pântece. ♢ rândunică de mare a) pasăre din ordinul pescăruşilor, care trăieşte pe malul mării şi se hrăneşte cu peşti mici; b) peşte marin, de talie medie, care se mişcă pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) pânză din vârful unui catarg. [G.-D. rândunicii] / <lat. hirundinellaTrimis de siveco, 15.12.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.