- rândunea
- RÂNDUNEÁ, rândunele, s.f. Rândunică. – lat. *hirundinella.Trimis de claudia, 28.10.2008. Sursa: DEX '98RÂNDUNEÁ s. 1. v. rândunică. 2. rândunea-maritimă-mică (Sterna sandvicensis) v. pescăruş.Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: SinonimeRÂNDUNEÁ s. v. lăstun.Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonimerânduneá s. f., art. rânduneáua, g.-d. art. rândunélei; pl. rândunéleTrimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficRÂNDUN//EÁ rânduneaéle f. v. RÂNDUNICĂ. [art. rânduneaua; G.-D. rândunelei] /<lat. hirundinellaTrimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEXrînduneá (-éle), s.f. – Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – var. rîndunică, rînduniţă, rîndurea, rîndurică. Mr. (a)lîndură, (a)rîndură, linduruşe. lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinĕlla (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- în dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundŭla (Candrea, Éléments, 43; Puşcariu 1465) nu pare necesară. În uzul actual, este un hibrid morfologic, deşi se obişnuieşte folosirea sing. rîndunică (care înlocuieşte tot mai mult pe rîndunea) alături de pl. rîndunele. Der. rîndunică, s.f. (ultima din cele cinci pînze de catarg; furcuţă la cai); rîndunel, adj. (agil, rapid).Trimis de blaurb, 18.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.