rândunel

RÂNDUNÉL, rândunei, s.m. Bărbătuşul rândunicii. – Rândun[ea] + suf. -el.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



RÂNDUNEA-DE-NOÁPTE s. v. lipitoare, păpăludă.

Trimis de siveco, 26.10.2008. Sursa: Sinonime



RÂNDUNÉL s. (ornit.) (reg.) rândunic, rândunicoi, rândunoi. (rândunelul este bărbătuşul rândunicii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



rândunél s. m., pl. rândunéi, art. rândunéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÂNDUNÉ//L rânduneli m. Bărbătuşul rândunicii. /rândun(ea) + suf. rândunelel

Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: NODEX