- ciovică
- CIOVÍCĂ, ciovici, s.f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe guşă cu coada ca de rândunică, care trăieşte prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (reg.) Nagâţ. [var.: ciovlícă s.f.] – Formaţie onomatopeică.Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98CIOVÍCĂ s. v. ceucă, cucuvaie, cucuvea, nagâţ, stancă, stăncuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciovícă s. f., pl. ciovíciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIOVÍ//CĂ ciovicăci f. 1) Pasăre marină sedentară, de talie mică, cu picioare lungi şi cu coadă ca la rândunică; ciovică-de-mare. 2) Pasăre răpitoare, nocturnă, sedentară, asemănătoare cu bufniţa, dar de talie mai mică. 3) reg. Pasăre de baltă, migratoare, de talie mică, cu moţ şi cu penaj colorat; nagâţ; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXciovícă (-ce), s.f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîţ (Vannellus cristatus). Creaţie expresivă, care urmăreşte să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creaţie este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik "bufniţă," mag. csuvika "bufniţă", (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 şi DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom.Trimis de blaurb, 17.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.