- nagâţ
- NAGẤŢ, nagâţi, s.m. Pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate şi pe piept, albe pe pântece şi cu un moţ negru în creştet; bibic2 (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumeţ dat în special copiilor. – Probabil formaţie onomatopeică.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NAGÂŢ s. (ornit.; Vanellus vanellus) (reg.) bibic, ciovică, libuţ, câine-tătăresc, (Mold. şi Bucov.) pasăre-tătărească.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenagâţ s. m., pl. nagâţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNAGÂŢ1 nagâţi m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moţ şi cu penaj colorat; bibic. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNAGÂŢ2 nagâţi m. mai ales la pl. reg. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; naz; moft; toană; capriciu. ♢ A-şi arăta nagâţii. ♢ A avea nagâţi a fi capricios. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnagîţ (nagấţi), s.m. – Cionică (Vanellus cristatus). Origine necunoscută, posibil expresivă (Tiktin). Este dificilă der. din mag. libuc (Cihac, II, 517) sau din rut. Nogaiec "tătar" (Scriban).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.