cucuvea

cucuvea
CUCUVEÁ, cucuvele, s.f. Pasăre răpitoare de noapte, cu penele de culoare brună-cenuşie şi cu ochii galbeni înconjuraţi de rozete de pene, care trăieşte pe lângă casele părăsite, prin scorburi etc.; cucuveică (Athene noctua). [var.: cucuváie s.f.] – Din ngr. kuk(k)uvághia.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CUCUVEÁ s. (ornit.; Athene noctua) cucuvaie, (reg.) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilv., Maram. şi Ban.) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime

CUCUVEÁ s. v. minunea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cucuveá s. f., art. cucuveáua, g.-d. art. cucuvélei; pl. cucuvéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUCUV//EÁ cucuveaéle f. Pasăre răpitoare de noapte, cu pene brune-cenuşii, cu ochi mari rotunzi şi galbeni, înconjuraţi de rozete de pene, care-şi face cuibul în locuri ferite (prin podurile caselor părăsite, prin scorburi etc.). [art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvághia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cucuveá, cucuvéle, s.f. (reg.) ferestruica din acoperişul casei ţărăneşti pe unde intră lumina; ochiul-podului, ursoaie, marghioţă, cubea, cucumea.
Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR

cucuveá (cucuvéle), s.f. – Pasăre răpitoare de noapte (Athene noctua). – var. cucuvaie, cucuveică, cucumea(gă), etc. Mr. cucuveauă, megl. cucuveaică. Creaţie expresivă, poate un genuin rom., căci este în legătură cu un mare număr de forme similare străine: gr. ϰιϰϰάβι, ϰίϰυμος, ϰιϰϰαβαϰυ, ngr. ϰουϰουβάγια, bg. kukuvija, kukuvejka, kukumjavka, sb. kukùvika, kukùvija, alb. kukuvajë it. coccoveggia, cuccumeggia, calabr. cucugmau, cuccuvella. Din gr. după Roesler 571, cf. Triandaphyllidis 144; de la un lat. *cucumella, după Pascu, I, 71; Pascu, suf., 150; Pascu, lat., 258; de origine onomatopeică, după Philippide, II, 710 şi DAR, cf. REW 1890; Battisti, II, 995. Tot de origine expresivă pare a avea cuvîntul cucovă (var. cucovă), s.f. (înv., lebădă sălbatică, Cycnus olor; mîrţoagă), poate formaţie onomatopeică (după Cihac, II, 569 şi Scriban, din tc. kugu "lebădă").
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… …   Dicționar Român

  • cucumea — CUCUMEÁ s. v. campadură, cucuvaie, cucuvea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cucumeá, cucuméle, s.f. (reg.) 1. cucuvea. 2. ochiul podului unei case ţărăneşti. Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cucuvaie — CUCUVÁIE s.f. v. cucuvea. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUCUVÁIE s. v. cucuvea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CUCUVÁIE s. v. campadură, cămin, coş, horn. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cucuveică — CUCUVÉICĂ, cucuveici, s.f. (reg.) Cucuvea. – Din bg. kukuveja. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CUCUVÉICĂ s. v. cucuvaie, cucuvea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cucuvéică s. f., g. d …   Dicționar Român

  • ciovică — CIOVÍCĂ, ciovici, s.f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe guşă cu coada ca de rândunică, care trăieşte prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (reg.) Nagâţ. [var.: ciovlícă s.f.] – Formaţie onomatopeică. Trimis de hai,… …   Dicționar Român

  • ghin — GHIN, ghinuri, s.n. 1. Daltă cu tăiş semicircular, folosită de dogari şi rotari. 2. Cuţit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se ciopleşte lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – et. nec. Trimis de gall …   Dicționar Român

  • ghionoaie — GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s.f. (ornit.; pop.) Ciocănitoare. [pr.: ghi o – var.: gheonoáie, gheunoáie s.f.] – cf. alb. g j o n cucuvea . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIONOÁIE s …   Dicționar Român

  • hu — HU1 interj. Onomatopee care imită sunetul produs de anumite păsări, precum ciuhurezul sau cucuveaua. (onomat.; cf. fr. huer (= a ţipa pentru a stârni vânatul şi a l goni spre vânători) şi chat huant (= ciuhurez, ciuf pitic)) Trimis de tavi, 18.01 …   Dicționar Român

  • huhurez — HUHURÉZ, huhurezi, s.m. Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufniţa, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic şi trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco şi urelensis). ♢ expr. A sta ca un… …   Dicționar Român

  • minunea — MINUNEÁ s. (ornit.; Aegolius funereus) (reg.) cucuvea, minuniţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”