lăstun

LĂSTÚN, lăstuni, s.m. Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica (Delichon urbica). ♦ Lăstun de apă (sau de mal) = pasăre migratoare cu penajul cenuşiu-cafeniu pe spate şi alb pe abdomen, care trăieşte pe lângă ape (Riparia riparia). ♦ expr. (Adverbial) A sta lăstun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se ţine scai de cineva. [var.: (pop.) lostún s.m.] – Din sl. lastunŭ.

Trimis de ionel_bufu, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



LĂSTÚN s. (ornit.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rândunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rândunea, rândunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rândunică-de-apă, rândunică-de-lut, rândunică-de-pământ, rândunică-de pârâu, rândunică-de-ploaie.

Trimis de siveco, 14.02.2007. Sursa: Sinonime



lăstún s. m., pl. lăstúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LĂSTÚN lăstuni m. Pasăre migratoare de talie mică, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai puţin bifurcată şi cu o pată albă pe ea. ♢ A sta lăstun pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugăminţi insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lăstún (lăstúni), s.m. – Pasăre, Hirundo rustica. sl. lastunŭ, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rîndunică, cf. sl. lastovica "rîndunică", bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 287, credea că acest cuvînt ar fi dacic, cf. alb. loš (cf. şi Philippide, II, 720).

Trimis de blaurb, 12.12.2008. Sursa: DER