rumegãtúrã — s. f., g. d. art. rumegãtúrii; pl. rumegãtúri … Romanian orthography
rumeguş — RUMEGÚŞ s.n. (Colectiv) Deşeuri de lemn în formă de aşchii mărunte, asemănătoare cu tărâţele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. uş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUMEGÚŞ s.… … Dicționar Român
ranţ — s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, zbârcitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ranţ, ránţuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dinţată. Trimis… … Dicționar Român
rugumaşcă — RUGUMÁŞCĂ s. v. rumegătură, rumeguş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rumega — RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranz. A mesteca ceva în gură; (depr (depreciativ).; despre oameni) a mânca mult şi încet. 3. tranz. fig. A medita pe… … Dicționar Român
rumegătoare — RUMEGĂTOÁRE s. v. rumegătură, rumeguş, stomac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rumegătoáre s. f., pl. rumegătoare Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
scamă — SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în… … Dicționar Român
stomac — STOMÁC, stomacuri, s.n. Parte a aparatului digestiv, la om şi la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag şi duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ♢ expr. (fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea… … Dicționar Român
tărâţă — TĂRẤŢĂ, tărâţe, s.f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliş al grăunţelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare şi separat de făină la cernut. ♢ expr. Scump la tărâţe şi ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte,… … Dicționar Român
