- stomac
- STOMÁC, stomacuri, s.n. Parte a aparatului digestiv, la om şi la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag şi duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ♢ expr. (fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (fam.) A-şi pune stomacul la cale = a-şi potoli foamea, a mânca. [var.: (înv.) stomáh s.n.] – Din sl. stomahŭ.Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STOMÁC s. 1. v. burduhan. 2. (anat.) stomac glandular v. cheag; stomac măcinător v. pipotă. 3. (înv. şi pop.) maţe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, (reg.) foale, moară, râşniţă, rumegătoare, rumegătură, rumeguş, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de stomac.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestomác s. n., pl. stomácuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTOMÁC stomacuri n. (la om şi la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de stomac. ♢ A nu avea (pe cineva) la stomac a nu suporta (pe cineva). A-şi pune stomacul la cale a mânca bine. /<ngr. stómahos, sl. stomahuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstomác (-curi), s.n. – Parte a aparatului digestiv. – var. înv. stomah. fr. estomac, şi mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.Trimis de blaurb, 26.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.