- pipotă
- PÍPOTĂ, pipote, s.f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (fam. şi ir.) Stomac de om. ♢ expr. (fam.) A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PÍPOTĂ s. (anat.) rânză, stomac măcinător, (reg.) bătucă, morişcă, mură, pipoaşcă, râşnitoare, râşniţă. (pipotă de pasăre.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÍPOTĂ s. v. stomac.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepípotă s. f., pl. pípoteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÍPOT//Ă pipotăe f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpípotă (pípote), s.f. – Stomac de pasăre, rînză. – var. chipotă. Trans. picotă. ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος "ficat", ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenţei consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicaţii nu par suficiente: din ceh. pipati "a privi" (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ "cobe, tîfnă" (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucişat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ "buric" (Tiktin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.