- rấnză
- rînză (-ze), s.f. – 1. Ament, mîţişor, mugur etc. – 2. (Bucov.) Franjuri care ornează punga de tutun. – 3. Pipotă. – 4. Cheag. – 5. Stomac în general. – var. Olt., Trans. rînsă (sensul 1). Mr. arînză. Cuvînt foarte discutat, la care se consideră în general că sensurile 1 şi 2 reprezintă un cuvînt diferit de celelalte sensuri. Această separare este puţin convingătoare; cel mai probabil ar fi să se pornească de la un cuvînt de bază care să reprezinte ideea de "ciucure", aplicabilă în acelaşi timp la mîţişor şi la pipotă, cf. fr. glande "glandă" din gland "ciucure, franj". Aşa fiind, pare că trebuie să se pornească de la sl. ręsa "mîţişor, mugure" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 313; Philippide, Principii, 159; Rosetti, III, 92; Conev 89; origine admisă pentru primele sensuri ale cuvîntului de Tiktin şi Candrea; combătută pentru cele din urmă de Petrovici, Dacor., X, 144), cf. bg. rĕsa "ament", sb. resa "ament; ciucure; omuşor", pol. rzęsa "spic". Explicaţia semantică pare evidentă, căci pipota seamănă cu un ciucure. Fonetismul este mai dificil de explicat, deoarece rezultatul normal rînsă, sr fi trebuit să se păstreze în general; e posibil să fi intervenit o analogie cu cuvintele compuse cu suf. -ză (cf. cinteză pupăză, coacăză) sau terminate în -ză (barză, brînză (brânză), pînză (pânză)), sau să fie datorat unei alte circumstanţe pe care o ignorăm, ca în ovăs › ovăz. Cîntărind îndoielile, această soluţie pare preferabilă celei care se bazează pe alb. rëndës "cheag" (Pascu, II, 216; Phlippide, II, 731; Capidan, Raporturile, 516; Rosetti, II, 121), pentru că drumul de la "cheag" la "pipotă" este mai greu de explicat decît cel de la "ament" la "pipotă" şi la "cheag"; fiindcă nu ştim originea cuvîntului alb.; şi fiindcă soluţia nu pare posibilă fonetic, decît pe baza derivării *rëndë-zë › rëndzë, care pare forţată. Giuglea, Dacor., II, 643, propune soluţia unui alb. rra-ni "cheag", cu suf. -ză, care nu este nici mai simplă nici mai logică. Der. rînzişoară, s.f. (untişor, Ranunculus pedatus, R. aureus; cretuşcă, Spiraea ulmaria), probabil datorită formei florilor; rînzoş, adj. (arţăgos, ticălos). Din rom. provine rut. ryndza, rynd(z)ja (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409), pol. ryndza.Trimis de blaurb, 19.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.