- pipă
- PÍPĂ, pipe, s.f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă şi scobită, în care se pune tutunul, şi dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă şi scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porţelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalaţiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereţii unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PÍPĂ s. lulea, (reg.) pipoc, (Ban.) lulă, (Mold.) pâcă. (Trage (din pipă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÍPĂ s. v. balama, canea, cep, pinten, şarnieră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepípă s. f., g.-d. art. pípei; pl. pípeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÍP//Ă pipăe f. 1) Obiect folosit la fumat, având o parte îngroşată cu o cavitate înăuntru, în care se pune tutunul, şi alta în formă de tub, prin care se trage fumul; lulea. 2) Piesă de porţelan folosită pentru protejarea conductelor electrice exterioare la intrarea lor în perete. /<ung. pipaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÍPĂ s.f. 1. Conductă cu secţiunea de ieşire sau de intrare mai mare decât secţiunea curentă. ♦ Tub de porţelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereţii unei clădiri. 2. Piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPÍPĂ s. f. 1. conductă cu secţiunea de ieşire sau de intrare mai mare decât cea curentă. ♢ tub de porţelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereţii unei clădiri. 2. piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpípă (pípe), s.f. – Lulea. Mag., pol., ceh. pipa (Miklosich, Fremdw., 116; Cihac, II, 256; REW 6522a; Gáldi, Dict., 151). – Der. pipa, vb. (a fuma pipă); pipător, s.m. (Trans., fumător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.