pipăi

pipăi
PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. tranz. 1. A atinge (uşor şi repetat) un obiect ori o fiinţă cu degetele sau cu palma pentru a se încredinţa că există sau pentru a constata forma, consistenţa, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ♢ refl. Se pipăie pe frunte. ♢ loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (uşor şi repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ p. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. spec. (med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranţă, fără să vadă (bine) şi folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ♢ loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranţă, pe dibuite, bâjbâind. ♦ tranz. şi intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.
Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98

PIPĂÍ vb. 1. v. palpa. 2. v. bâjbâi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PIPĂÍ vb. v. atinge, tatona.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pipăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pípăi, 3 sg. şi pl. pípăie, imperf. 3 sg. pipăiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PIPĂÍ pípăi tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge uşor cu degetele (pentru a se convinge că există). ♢ pipăi pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranţă; şovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa uşor cu degetele (pentru a identifica afecţiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, păşind cu nesiguranţă. 4) fig. (gânduri, intenţii, situaţii etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati
Trimis de siveco, 03.01.2007. Sursa: NODEX

pipăí (pípăi, pipăít), vb. – 1. A atinge, a palpa. – 2. A dibui, a căuta pe dibuite. – 3. A tatona, a explora. – 4. A mîngîia o persoană. – 5. (refl., înv.) A se atinge. – var. (pers. I) pipăesc. sl. pipati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), cf. bg. pigam, sb. pipati. Uz general (ALR, I, 91). – Der. pipăială, s.f. (acţiunea de a pipăi; sondare, tatonare); pipăit, s.n. (pipăire); pipăitură, s.f. (acţiunea de a pipăi); pipăibil, adj. (palpabil), format după fr. palpable; achipui, vb. (Mold., a căuta pe dibuite).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pipai — pipai …   Dictionnaire des rimes

  • pipăit — PIPĂÍT1 s.n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simţuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafaţa sensibilă a pielii, luăm cunoştinţă de calităţile lor palpabile (formă, consistenţă, umiditate etc.). – v. pipăi. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

  • palpa — PALPÁ, palpez, vb. I. tranz. 1. A examina un bolnav atingându i sau apăsându i uşor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea etc. unor ţesuturi sau organe şi pentru a… …   Dicționar Român

  • bâjbâi — BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • găbui — GĂBUÍ, găbuiesc, vb. IV. tranz. (pop.) A găbji. – cf. v. rus. g a b a t, ucr. h a b a t y. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂBUÍ vb. v. apuca, înhă …   Dicționar Român

  • moşcoti — MOŞCOTÍ, moşcotesc, vb. IV. (reg.) 1. intranz. A dibui, a pipăi. 2. refl. A se învârti de colo până colo, fără rost. – cf. m o ş m o l i . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOŞCOTÍ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi …   Dicționar Român

  • pipăibil — PIPĂÍBIL, Ă, pipăibili, e, adj. (fam.) Palpabil. – Pipăi + suf. bil. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98  PIPĂÍBIL adj. 1. tangibil. (Un obiect pipăibil.) 2. v. con cret. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • pipăire — PIPĂÍRE, pipăiri, s.f. Acţiunea de a (se) pipăi şi rezultatul ei; pipăială, pipăitură. – v. pipăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PIPĂÍRE s. v. pipăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PIPĂÍRE s. v. palpare,… …   Dicționar Român

  • psela — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia a pipăi , a palpa , a tatona . [< it., fr. psela , cf. gr. pselaphan – a pipăi]. Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • tatona — TATONÁ, tatonez, v. I. tranz. A căuta să cunoşti o situaţie, o împrejurare orientându te cu multă prudenţă; a sonda. ♢ expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – fr. tâtonner. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”