rudenie

rudenie
RUDÉNIE, (2) rudenii, s.f. 1. Legătură directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeaşi familie; înrudire. 2. Rudă1 (1). – Rudi + suf. -enie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RUDÉNIE s. 1. înrudire, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nemuşug. (Legături de rudenie.) 2. v. rudă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RUDÉNIE s. v. familie, generaţie, neam, popor, populaţie, seminţie, viţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rudénie s. f. (sil. -ni-e), art. rudénia (sil. -ni-a), g.-d. art. rudéniei; (rude) pl. rudénii, art. rudéniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUDÉNI//E rudeniei f. 1) Legătură directă sau colaterală între membrii unei familii. Grad de rudenie. 2) v. RUDĂ. /rudă + suf. rudenieenie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • agnaţiune — AGNAŢIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [pr.: ţi u ] – Din fr. agnation, lat. agnatio, onis. Trimis de ana zecheru, 17.12.2005. Sursa: DEX 98  agnaţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. agnaţiúnii; pl. agnaţiúni …   Dicționar Român

  • colateral — COLATERÁL, Ă, colaterali, e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care uneşte între ei pe fraţi şi surori (şi pe descendenţii acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • primar — PRIMÁR, Ă, primari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Iniţial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanţă, de bază. ♢ Învăţământ primar = formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai… …   Dicționar Român

  • rudă — RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă… …   Dicționar Român

  • succesibil — SUCCESÍBIL, succesibile, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moştenire. – Din fr. successible. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  succesíbil adj. m., pl. succesíbili; f. sg. succesíbilă …   Dicționar Român

  • ascendenţă — ASCENDÉNŢĂ, ascendenţe, s.f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  Ascendenţă ≠ descendenţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • clan — CLAN, clanuri, s.n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legaţi prin relaţii de rudenie şi de limbă. 2. (peior.) Clică. – Din fr. clan. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CLAN s. v. bandă. Trimis de …   Dicționar Român

  • cuscru — CÚSCRU, cuscri, s.m. Tatăl unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ; (la pl.) părinţii unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. – lat. consoc(e)rum. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CÚSCRU s. v.… …   Dicționar Român

  • filiaţie — FILIÁŢIE, filiaţii, s.f. Legătură de rudenie între copii şi părinţi, descendenţă; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [pr.: li a . – var.:… …   Dicționar Român

  • patriarhat — PATRIARHÁT s.n. 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină, iar bărbatul este considerat şef al familiei, cu rol predominant în viaţa comunităţii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioadă de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”