- cuscru
- CÚSCRU, cuscri, s.m. Tatăl unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ; (la pl.) părinţii unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. – lat. consoc(e)rum.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CÚSCRU s. v. cuscrişor, mierea-ursului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúscru s. m., art. cúscrul; pl. cúscri, art. cúscriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚSCR//U cuscrui m. Tatăl unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ. /<lat. consoc(e)rumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcúscru (cúscri), s.m. – 1. Grad de rudenie spirituală între părinţii soţilor. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soţ şi fratele soţiei. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. lat. consǒcer (Puşcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s.f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s.f. (mama unuia dintre soţi în raport cu mama celuilalt); cuscret, s.n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-şi căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrişor, s.m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) şi mag. kuszkura (Edelspacher 16).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.