- rudă
- RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă protecţie; a avea proptele. Pe rudă (şi) pe sâmânţă = a) pe toţi, fără excepţie, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viţă. 2. (pop.) Soi, sămânţă de animale sau de plante. ♢ loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducţie. Berbec de rudă. – Din bg. roda.Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DEX '98RÚDĂ2, rude, s.f. (reg.) 1. Prăjină, par, drug. 2. Oişte, proţap. – Din magh. rud, scr. ruda.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RÚDĂ s. neam, rubedenie, rudenie, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemuşug, (Mold.) cimotie. (Are câteva rudă foarte apropiate.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÚDĂ s. v. băţ, categorie, clasă, coadă, culme, drug, familie, fel, gen, generaţie, minereu, neam, nuia, oişte, par, popor, populaţie, prăjină, proţap, seminţie, soi, specie, speţă, tip, vargă, varietate, viţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerúdă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. rúdei; pl. rúdeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÚD//Ă rudăe f. Fiecare dintre persoanele care se află în legături de rudenie, privite în raport una faţă de alta; neam. ♢ (A avea) rudăe la Ierusalim a fi în relaţii bune cu persoane care pot face protecţie; a avea proptele. [G.-D. rudei] /< bulg. rodaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrúdă (rúde), s.f. – 1. (Mold., Trans.) Par, prăjină, prepeleac. – 2. Oişte, proţap. sb. ruda (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin; Rosetti, II, 82).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERrúdă (rúde), s.f. – 1. Viţă, rasă. – 2. Naţiune, popor. – 3. Familie, casă. – 4. Rubedenie, neam. sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Şeineanu, Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul o › u este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la sl. ruda "minereu", care pare greu de admis semantic. Poate roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu rudă "par", dacă acest cuvînt înseamnă uneori "ramură", fiindcă ideea de "ramură" e legată strîns de cea de "familie". Oricum, der. lui rudă pornind de la rod este evidentă, mai ales în der. ca rudaci, rudăţea. Der. rudi (var. înrudi), vb. (a deveni rudă); rudenie (var. rubedenie), s.f. (rudă, înrudire; relaţie strînsă, membru de familie), a cărui der. pare să fi suferit influenţa sb. rodbina "rudă" (Scriban); rudaci, adj. (berbec de prăsilă); rudăţea, adj. (oaie de prăsilă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.