rostogolire

rostogolire
ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, s.f. Acţiunea de a (se) rostogoli şi rezultatul ei; rostogolit. – v. rostogoli.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ROSTOGOLÍRE s. 1. v. tăvălire. 2. v. prăbuşire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rostogolíre s. f., g.-d. art. rostogolírii; pl. rostogolíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • rula — RULÁ, rulez, vb. I. tranz. 1. A înfăşura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu i în… …   Dicționar Român

  • degringoladă — DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s.f. Prăbuşire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. Trimis de laurap, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • rostogol — ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s.n., (II) s.m. I. s.n. 1. (Adesea fig.) Mişcare de rostogolire. ♢ loc. adv. De a rostogolul sau (pop.) de a rostogol = rostogolindu se, dându se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într o mină, care permite… …   Dicționar Român

  • rulant — RULÁNT, Ă, rulanţi, te, adj. Care se deplasează prin intermediul unor organe de rostogolire. ♢ Material rulant = totalitatea locomotivelor, vagoanelor etc. care circulă pe liniile de cale ferată. – Din fr. roulant. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • rulment — RULMÉNT, rulmenţi, s.m. 1. Organ de maşină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu acelaşi diametru, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire, micşorând prin aceasta rezistenţa de frecare. 2 …   Dicționar Român

  • zornăi — ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ♢ tranz. Îşi zornăie pintenii. – Zor2 + suf. năi. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • rostogolit — ROSTOGOLÍT s.n. Rostogolire; zgomot care însoţeşte o mişcare de rostogolire. – v. rostogoli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROSTOGOLÍT s. v. prăbuşire, prăvălire, ros togolire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • rulou — RULÓU, rulouri, s.n. 1. Obiect în formă de sul. Rulou de hârtie. 2. Organ de maşină care se poate roti în jurul unei axe şi care serveşte la susţinerea şi la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei mişcări, la transportul unor piese, la… …   Dicționar Român

  • tumbă — TÚMBĂ, tumbe, s.f. (Adesea fig.) Mişcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ♢ loc. adv. De a tumba = peste cap, de a rostogolul, de a dura. ♦ (La pl.) Giumbuşlucuri, ghiduşii. – Din ngr. tumba. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • zdrăngăni — ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre sticlă şi metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocneşte de ceva sau este lovit cu ceva. ♢ tranz. Zdrăngăneşte cheile. 2. tranz. A face …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”