- rostogol
- ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s.n., (II) s.m. I. s.n. 1. (Adesea fig.) Mişcare de rostogolire. ♢ loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acţiunea greutăţii proprii. II. s.m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase şi flori albe (Echinops sphaerocephalus). – et. nec. cf. r o t o c o l .Trimis de LauraGellner, 25.10.2008. Sursa: DEX '98ROSTOGÓL s. (bot.) 1. (Echinops sphacrocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpăţânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.Trimis de siveco, 12.08.2007. Sursa: SinonimeROSTOGÓL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimede-a rostogólul loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrostogól (plantă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrostogól (mişcare, pantă) s. n., pl. rostogóluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficROSTOGÓL1 rostogoluri n. 1) Mişcare de rotire în jurul axei proprii. ♢ De-a rostogolul rostogolindu-se; dându-se peste cap. 2) Pantă înclinată într-o mină, care serveşte la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec.Trimis de siveco, 12.08.2007. Sursa: NODEXROSTOGÓL2 m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase şi flori albe, care creşte prin locuri uscate. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrostogól (rostogóluri), s.n. – 1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – var. răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli ‹ tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină sl. cf. prostire. Der. din sl. (răs- şi bg. tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 şi Tiktin) pare mai puţin probabilă. – Der. rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, s.f. (întoarcere, rotire).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.