rostitor

rostitor: ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Şi substantivat) Care rosteşte, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

rostitór adj. m., pl. rostitóri; f.sg. şi pl. rostitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts