- prostire
- PROSTÍRE1, prostiri, s.f. Faptul de a (se) prosti1. – v. prosti1.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROSTÍRE2, prostiri, s.f. (reg.) Cearşaf. – Din ucr. prostyralo.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROSTÍRE s. 1. îndobitocire, tâmpire. (prostire cuiva prin viaţa pe care o duce.) 2. v. înşelare. 3. degradare. (prostire calităţii unei mărfi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROSTÍRE s. v. abdicare, cearşaf, cergă, cuvertură, demisie, învelitoare, pătură, velinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprostíre (faptul de a prosti, cearşaf) s. f., g.-d. art. prostírii; (cearşafuri) pl. prostíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprostíre (prostíri), s.f. – (Mold.) Cearşaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati "a întinde" (Cihac, II, 206). La aceeaşi familie pare să aparţină prostovol, s.n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor "plasă". (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti "a doborî"). cf. rostogol.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.