ridicătură

ridicătură
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s.f. 1. Înălţime, proeminenţă. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Ridicătură ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură
Trimis de siveco, 05.11.2007. Sursa: Antonime

RIDICĂTÚRĂ s. 1. v. dâmb. 2. v. ieşitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ridicătúră s. f., g.-d. art. ridicătúrii; pl. ridicătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RIDICĂTÚR//Ă ridicăturăi f. Parte mai ridicată; proeminenţă; convexitate; protuberanţă. ♢ ridicătură de pământ movilă; dâmb. /a se ridica + suf. ridicăturăătura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ridicãtúrã — s. f., g. d. art. ridicãtúrii; pl. ridicãtúri …   Romanian orthography

  • vulcan — VULCÁN, vulcani, s.m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupţia la suprafaţa solului a lavei şi a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ♢ expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi ameninţat de o primejdie, de …   Dicționar Român

  • movilă — MOVÍLĂ, movile, s.f. 1. Ridicătură de pământ naturală, mai mică şi mai rotunjită decât dealul, care se află de obicei în regiunile de câmpie sau de podişuri joase. 2. Mică ridicătură de pământ sau de pietre, făcută de om pentru a servi ca semn de …   Dicționar Român

  • nodozitate — NODOZITÁTE, nodozităţi, s.f. 1. Formaţie patologică rezultată din înmulţirea celulelor rădăcinilor de leguminoase în urma infecţiei cu anumite bacterii. 2. Proeminenţă la articulaţiile corpului sau a unei părţi a lui. ♦ Nodul (1). 3. Ridicătură… …   Dicționar Român

  • prag — PRAG, praguri, s.f. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, puţin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare şi ieşire. ♢ expr. A călca (sau a trece, a păşi) pragul (casei) = a) a ieşi din casă; b) a intra …   Dicționar Român

  • proeminenţă — PROEMINÉNŢĂ, proeminenţe, s.f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieşitură. [pr.: pro e ] – Din fr. proéminence. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PROEMINÉNŢĂ s. 1. v. ieşitură. 2. v.… …   Dicționar Român

  • deal — DEAL, dealuri, s.n. 1. Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. ♢ loc. adv. La deal = în sensul urcuşului, în sus. ♢ loc. prep. (De) la deal de... = mai sus …   Dicționar Român

  • dâmb — DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălţată la marginea unui şanţ, a unei gropi etc. – Din magh. domb. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÂMB s. (geogr.) înălţime,… …   Dicționar Român

  • mamelon — MAMELÓN, mameloane, s.n. 1. Vârful proeminent al mamelei, unde se deschid canalele care secretă laptele; sfârc. 2. Ridicătură de teren izolată, având de obicei vârful rotunjit. – Din fr. mamelon. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • munte — MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. fig.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”