vulcan

VULCÁN, vulcani, s.m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupţia la suprafaţa solului a lavei şi a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ♢ expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi ameninţat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănţuie. ♦ fig. Locul de unde poate porni o acţiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau ameninţătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupţia la suprafaţa solului a unor gaze care antrenează apă şi nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

Trimis de ana_zecheru, 28.03.2004. Sursa: DEX '98



vulcán s. m., pl. vulcáni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VULCÁN vulcani m. Ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă. ♢ vulcan activ vulcan care continuă să erupă. vulcan stins vulcan care a încetat să erupă. 2) Situaţie în care în orice moment poate porni o primejdie; circumstanţă periculoasă. ♢ A sta pe un vulcan a fi urmărit în permanenţă de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX



VULCÁN s.m. Ridicătură muntoasă de formă conică, având o deschizătură largă în centru prin care pot ieşi la suprafaţă gaze, lavă, cenuşă etc. ♦ (fig.) Loc de unde poate porni o acţiune primejdioasă. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. cf. it. vulcano, fr. volcan].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VULCÁN s. m. 1. ridicătură de formă conică, cu o deschizătură largă în centru prin care pot ieşi la suprafaţă gaze, lavă, cenuşă. 2. (fig.) loc de unde poate porni o acţiune primejdioasă. 3. (fig.) om cu un temperament vulcanic (2). (< it. vulcano, germ. Vulkan)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN