solitar — SOLITÁR, Ă, solitari, e, adj., s.n. 1. adj. Care se găseşte singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care creşte singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinţe; adesea… … Dicționar Român
claustra — CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. refl. şi tranz. (livr.) A (se) închide într o mănăstire sau a (se) izola într un loc retras. [pr.: cla us ] – Din fr. claustrer. Trimis de ibogdank, 08.08.2003. Sursa: DEX 98 CLAUSTRÁ vb. v … Dicționar Român
dosnic — DÓSNIC, Ă, dosnici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaş, izolat. 2. s.f. Compus: dosnică galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în… … Dicționar Român
ermitaj — ERMITÁJ, ermitaje, s.n. 1. (Franţuzism) Locuinţa unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la ţară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
exilat — EXILÁT, Ă, exilaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din ţara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ fig. Retras, izolat. [pr.: eg zi ] – v. exila. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXILÁT adj., s. (jur.) … Dicționar Român
singur — SÍNGUR, Ă, singuri, e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoţit de nimeni, fără nici un tovarăş, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forţele sale, fără ajutorul, intervenţia, îndemnul, voia cuiva; din… … Dicționar Român
singuratic — SINGURÁTIC, Ă, singuratici, ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăieşte departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦… … Dicționar Român
alineat — ALINEÁT, alineate, s.n. Rând retras într un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [pr.: ne at. – var.: aliniát s.n.] – După fr. alinéa. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
alveolă — ALVEÓLĂ, alveole, s.f. 1. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipţi dinţii. 2. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3 … Dicționar Român
atic — ÁTIC, Ă, atici, ce, adj., s.n. 1. adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe perfectă. 2. Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită să mascheze acoperişul. 3. Etaj scund situat imediat… … Dicționar Român
