- singuratic
- SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăieşte departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acţiuni omeneşti) Care este făcut în singurătate, fără să fie ştiut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, aşezări omeneşti etc.) Care este izolat, care este departe de alte aşezări omeneşti etc.; solitar; p. ext. liniştit. O căsuţă singuratică. 3. (gram.; înv.; şi substantivat, n.) Singular (1). [var.: singurátec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98Singuratic ≠ nesolitar, nesinguraticTrimis de siveco, 26.10.2008. Sursa: AntonimeSINGURÁTIC adj. 1. v. retras. 2. v. răzleţ. 3. v. dosnic.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: SinonimeSINGURÁTIC adj. v. singur, unic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSINGURÁTIC adj., s. v. singular.Trimis de siveco, 03.12.2008. Sursa: SinonimeSINGURÁTIC s. v. solitar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesingurátic adj. m., pl. singurátici; f. sg. singurátică, pl. singuráticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINGURÁTI//C singuraticcă (singuraticci, singuraticce) 1) (despre fiinţe) Care trăieşte singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găseşte singur; solitar. /singur + suf. singuraticaticTrimis de siveco, 05.03.2006. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.