certozin

certozín s. m., pl. certozíni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CERTOZÍN s.m. Călugăr al unui ordin întemeiat în 1084 de San Bruno în Alpii francezi. ♦ (fig.) Om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al mănăstirii la Grande Chartreuse].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



CERTOZÍN s. m. 1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi. 2. (fig.) om retras, singuratic. (< it. certosino)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN