- atic
- ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s.n. 1. adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe perfectă. 2. Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită să mascheze acoperişul. 3. Etaj scund situat imediat sub acoperiş. – Din fr. attique.Trimis de Alex, 03.04.2003. Sursa: DEX '98átic adj. m., pl. átici; f. sg. átică, pl. áticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficátic (arhit.) s. n., pl. áticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁTIC n. 1) Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei pentru a masca acoperişul. 2) Etaj scund situat imediat sub acoperiş. /<fr. attique, lat. atticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁTIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieţii acestora. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe desăvârşită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♢ Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [cf. fr. attique, it. attico < Atica – provincie în Grecia antică].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului. 2. Cat scund, aşezat deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras. [cf. fr. attique, it. attico].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. o dialect atic = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe atică = frumuseţe desăvârşită. ♢ care se distinge prin bun-gust sau spirit. o sare atică = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului. 2. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.