pârghie — PẤRGHIE, pârghii, s.f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulaţie fix şi asupra căreia se exercită o forţă activă şi o forţă rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care serveşte la ridicarea sau la mişcarea unei greutăţi. 2. fig.… … Dicționar Român
pấrghie — s. f. (sil. ghi e), art. pấrghia (sil. ghi a), g. d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (sil. ghi i ) … Romanian orthography
basculă — BASCÚLĂ, bascule, s.f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăţi (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă aşezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi… … Dicționar Român
levier — LEVIÉR, leviere, s.n. Pârghie de manevră (la o maşină, la un mecanism). [pr.: vi er] – Din fr. levier. Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 leviér s. n. (sil. vi er), pl. leviére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
manetă — MANÉTĂ, manete, s.f. Mică pârghie de mână cu care se declanşează sau se opreşte un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 manétă s. f., pl. manéte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
manşă — MÁNŞĂ1, manşe, s.f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor şi a profundorului unui avion; p.gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÁNŞĂ2, manşe, s.f. Fiecare din etapele în care se împart unele … Dicționar Român
palonier — PALONIÉR, paloniere, s.n. Mecanism alcătuit dintr o pârghie articulată la mijloc şi cu două pedale la extremităţi, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcaţii. [pr.: ni er] – Din fr. palonnier. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
clichet — CLICHÉT, clichete, s.n. Organ de maşină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într un anumit sens a unei roţi dinţate. – Din fr. cliquet. Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa … Dicționar Român
culbutor — CULBUTÓR, culbutoare, s.n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuţie, format dintr o pârghie articulată care transmite mişcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. – Din fr. culbuteur. Trimis de… … Dicționar Român