basculă

BASCÚLĂ, bascule, s.f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăţi (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă aşezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile. – Din fr. bascule.

Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98



BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. şi Ban.) majă. (Cântăreşte marfa la basculă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BASCÚL//Ă basculăe f. 1) Balanţă pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăţi etalon mici. 2) Scândură sau pârghie mobilă, aşezată în echilibru pe un suport (pivot). Joc de basculă. [G.-D. basculei] /<fr. bascule

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăţi mari, de tipul balanţei. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mişcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziţiei, în plan orizontal şi vertical, în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].

Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN



BASCÚLĂ s. f. 1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă. ♢ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♢ dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile. (< fr. bascule)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN